De mici suntem invatati sa il respectam pe Dumnezeu suntem invatati sa respectam anumite reguli,sa nu facem ,,pacate'' caci Atotstiitorul stie intradevar Crestinismul a facut lumea mai buna si Isus e mai mult decat un simbol al religiei este un salvator

Credeti cu in puterile sale ,,magice'' sau in evolutie? Eu unu sunt 100% cu evolutia dar cum spunea unu' ,,Omenirea nu este pregatita pt. acest pas'' cred ca Hristos a fost cel mai mare geniu sau daca mai multi au fost Hristos dand un exemplu demn de urmat si niste reguli pt a te gandi si la cel de langa tine cand erau mai mult decat necesare spunea ceva in genu' ,,respecta sa fii respectat'' prin ajuta-ti aproapele caci raspandea idea de BINE COLECTIV. Cand ne este greu ne refugiem in el in loc sa gandim limpede cu gandul ca ,,Ne ajuta Domnu' '' este bine pt ca exista riscul de a te pierde,de ati pierde ratiunea pe moment.

Biserica in opinia voastra e importanta prin ,,iertarea pacatelor'' sau de educare a populatiei cu ideea de bine colectiv, mie personal mi se pare ca se exagereaza
Dar si cel care crede in ideea ca a fost geniu este Crestin,care crede ca Isus a adus pe Pamantului un dar mare dar tot odata ne face sa cadem intr-o NEstiinta profunda cand credem in mod excesiv

,,Viata e de kkt cand esti propriul tau subaltern''
Credeti ca e mai bine sa crezi ca regulile sunt facute de oameni,nu exista fiinta superioara?
Eu unu cred ca e bine dar sa te limitezi

Astept cu nerabdare opiniile voastre

Biserica nu poate fi telefonul tau cu Dumnezeu sau spiritualitatea universala, INIMA TA E. Ce e scris si ce se simte acolo conteaza cu adevarat, ADICA cine esti. Relatia cu ancestralul sau divinitatea pentru altii ar trebui sa fie o relatie intima a fiecaruia, o sa scriu mai multe maine, acum nu mai am chef, merita sa discutam pe acest subiect, E HOT...

Emile Durkheim, in cartea sa Formele elementare ale vietii religioase, cautand caracteristicile principale ale religiei elementare, analizeaza tot ceea ce este dincolo de religiile observabile. Astfel, el ajunge tocmai la aceasta concluzie expusa mai inainte si anume ca, ideea de suflet ar fi fost sugerata omului din neputinta de a-si explica viata sa dubla, in stare de veghe si de somn. Pentru omul primitiv, reprezentarile pe care le are in timpul starii de somn ar avea, se spune, aceeasi valoare: el le obiectivizeaza si pe cele din starea de somn, vazand in ele imaginea unor obiecte exterioare carora acestea le reproduc aspectul cu mai multa sau mai putina exactitate. Daca viseaza ca a vizitat un loc necunoscut, el crede ca intr-adevar a fost acolo. Insa, acest lucru ar fi fost posibil, doar daca in el ar exista doua fiinte: corpul, culcat pe pamant si care se trezeste in acelasi loc, si cealalta fiinta, care, in acelasi timp, s-a deplasat in spatiu. Din aceasta experienta se degaja incetul cu incetul ideea ca in noi exista un dublu, un alt ''eu'', care, in conditii determinate, are posibilitatea sa paraseasca organismul in care salasluieste si sa hoinareasca departe. Acest dublu reproduce firesc toate trasaturile esentiale ale fiintei sensibile ce-i foloseste drept invelis dar, in acelasi timp, se deosebeste de ea prin mai multe insusiri specifice: este mai mobil, deoarece este in stare sa parcurga in cateva clipe distante uriase, este mai maleabil si fluid, fiindca pentru a iesi din corp trebuie sa poata sa treaca prin orificiile organismului(nasul si gura). Dublul este vazut ca si material, dar mult mai subtil si eteric decat avem ocazia sa cunoastem prin mod empiric. Dublul este asadar sufletul. Dar, sufletul nu este un spirit. El este atasat de un corp din care nu iese decat in mod exceptional; or, fiind doar atat, nu poate fi obiectul vreunui cult. Spiritul, dimpotriva, avand in general un lucru in care isi are locuinta, il poate parasi daca vrea, iar omul nu poate intra in relatie cu el decat respectand niste precautii rituale. Sufletul nu poate deci sa devina spirit decat cu conditia de a se transforma: simpla aplicare a afirmatiilor precedente cu privire la moarte, poate explica metamorfoza. Intr-adevar, pentru o inteligenta rudimentara, moartea nu difera de un lesin mai prelungit sau de un somn indelungat, caci ea are toate trasaturile lor. Moartea pare sa separe sufletul de trup precum somnul, numai ca, in acest caz, sufletul nu mai revine la viata, ceea ce conduce la ideea unei separari fara o limita de timp determinata. Mai mult, corpul, odata distrus - iar riturile funerare par a avea, in parte, ca scop sa grabeasca respectiva distrugere-, determina o separare definitiva. Apar astfel spirite detasate de organism si lasate sa strabata spatiul in deplina libertate, numarul lor creste in timp si, se formeaza astfel, in jurul celor vii o populatie de suflete. Aceste suflete omenesti au nevoi si dorinti omenesti, incat ele vor incerca sa se implice in viata fostilor lor tovarasi, fie pentru a-i ajuta, fie pentru a le face rau, dupa sentimentele pe care le-au avut fata de ei. Asadar, ele au o natura diferita,care este o alta de la caz la caz: aceste suflete sunt fie auxiliari pretiosi, fie adversari si dusmani de temut. In acest fel s-a capatat obiceiul de a le atribui toate evenimentele ce par a fi iesite din comun, orice intamplare fiind fiind pusa pe seama lor. Mai jos o sa analizam frica de moroi, mai ales intalnita in Olt. Omul devine astfel prizonierul fortelor spirituale pe care le-a creat chiar el, prizonierul de fapt al unei lumi imaginare al carei autor si model este.

Cea mai buna rasplata pe care o putem primi de la Dumnezeu ca si credinciosi este ca dupa moarte sa ajungem in rai, dar parerea mea este ca ne-ar fi prea dor de viata pamantesca. Daca nu ar fii nimic. Dupa moarte terminandu-se totul atunci care este rostul nostru pe Pamant inafara de cel de animale dominante pe planeta?

barzu a scris:Cea mai buna rasplata pe care o putem primi de la Dumnezeu ca si credinciosi este ca dupa moarte sa ajungem in rai, dar parerea mea este ca ne-ar fi prea dor de viata pamantesca. Daca nu ar fii nimic. Dupa moarte terminandu-se totul atunci care este rostul nostru pe Pamant inafara de cel de animale dominante pe planeta?

Faza cu raiul si iadul nu este specifica doctrinei crestine, este o chestie preluata de la vechile mitologii, BIBLIA nu spune ca exista iad si rai, ci spune ca dupa apocalipsa dupa IOAN, noi vom trai tot pe Pamant, un Panant nou, unde cele rele au disparut. Este ilogica existenta raiului, noi am fost creati sa traim pe pamant si dupa BIBLIE asa va fi. Ideea de iad nu exista, tot Ioan spune in Apocalipsa ca cei rai vor fi aruncati in foc, efectiv vor fi trecuti in nefiinta. Deci iadul este din nou o aberatie din punct de vedere biblic.

Eu nu pot sa inteleg credinta neconditionata pe care o au majoritatea crestinilor. Parerea mea este ca eu cred mai mult ca ei pentru ca macar pe mine ma intereseaza adevarul. Ei iti vorbesc despre divinitate si credinta pe care o au in ea dar ei cred doar cu cuvintele, alimentati de minciunile pe care le aud de la ''mesagerul'' nostru preotul.