Noi traim.......pentru ce????????????????


SA MURIM FARA REGRETE

Sincer nu cred ca atunci cand red_light spunea ca e bine in viata omul sa le faca pe toate se referea la crime,consum de droguri sau alte activitati de acest gen care,in treacat fie spus,cam depasesc limitele unei normalitati cotidiene...Un lucru este sigur insa si anume faptul ca extremele nu sunt bune nici intr-o discutie asa cum nu sunt in viata...Omul se dezvolta ca individ printr-o serie de experiente de viata care nu pot fi invatate nici din carti si nici din spusesle altora..in felul acesta invatam sa traim si poate sa ne stabilim scopul existentei noastre...

dak zic sa facem de toate in viata voi va ganditi direct la crime droguri si altele. ma refeream la alte lucruri in afara de cele pe care le facem monoton.....

oana a scris:Sincer nu cred ca atunci cand red_light spunea ca e bine in viata omul sa le faca pe toate se referea la crime,consum de droguri sau alte activitati de acest gen care,in treacat fie spus,cam depasesc limitele unei normalitati cotidiene...Un lucru este sigur insa si anume faptul ca extremele nu sunt bune nici intr-o discutie asa cum nu sunt in viata...Omul se dezvolta ca individ printr-o serie de experiente de viata care nu pot fi invatate nici din carti si nici din spusesle altora..in felul acesta invatam sa traim si poate sa ne stabilim scopul existentei noastre...

ce`mi plac oamenii care inteleg ce trebuie sa inteleaga. intradevar nu ma refeream la crime. la consumu de droguri si mai putin pt ca mi`ar scurta timpul in care pot sa le fac "pe toate" sau daca nu tot nu as avea aceeasi satisfactie ca si cum as fi perfect lucid di sa stiu ca am facut ceva ca asa am vrut eu fara sa fiu indus de starea de sevraj.

Parerea mea,este ca suntem suma tuturor actiunilor noastre.Fiecare dintre noi are un sistem propriu de valori,ceea ce pt unul e un act imens de caritate,pt altul poate fi un gest comun.O alta idee ar fi ca nu pornim in viata de la celasi "punct de start",adica unii au in spate forta financiara a parintilor,pe cand altii se zbat pentru un colt de paine.Sigur,intre cele doua categorii va exista o mare diferenta de optiuni pentru telu urmarit in viata.
Sumarul arfi ca trebuie sa fii impacat cu tine insuti,iar daca ne-am realizat in viata scopul propus vom sti doar atunci cand "punem lingura jos definitiv" sau mai exact la momentul bilantului(cand nu ne mai da nimeni secundele cersite).

O idee despre scopul vietii : ,,cand contemporanii tai te urca in varful piramidei sociale, trebuie sa arzi tot sufletul tau pentru a ramane acolo...nu pentru tine, ca tu esti un om, trecator , dar pentru oameni, pentru idealul lor, pe care nu trebuie sa-l lasi sa decada, pentru sublimul pe care trebuie sa-l faci sa infloreasca in inima contemporanilor tai, chiar de-ar fi sa-l cresti cu tot sangele vietii tale, pe care numai o data o ai "(Vasile Parvan)

Posibile răspunsuri, de văzut toate marile cărţi ale umanităţii, din antichitate până în prezent... sau colectia COGITO, editura Albatros-cele peste 15 cărti aflate la bibiloteca scolii, cu aforisme, maxime, cugetari, proverbe si expresii din toti marii autori, cunoscuţi si după caz, anonimi, ai lumii!!
În stilul cugetării lui Vasile Pârvan vezi găsii scopul vieţii în slujba omului şi a societatii în toate cărtile lui Antoine de Saint Exupery. Eu am citit la vârsta adolescentei ,,Zbor de noapte,,-experienţa unui pilot pe o navă de război..., si recitesc mereu din colectie Cogito, ,,Gânduri,, iar ,,Micul Prinţ,, este o carte cu multiple raspunsuri la această întrebare la care nu poti sa dai un raspuns decât cu inima, cred ca scriitorul că ,,Ochii sunt orbi, limpede nu vezi decât cu inima,,!

Cred ca 2 dintre cei mai buni care au scris pe tema vietii si a mortii ar fi al nostru Emil Cioran, supranumit si ,,nihilistul veacului" sau ,,scepticul de serviciu al unei lumi in declin", cu lucrari precum ,,Pe culmile disperarii" ,,Cartea amagirilor" ,,Amurgul gandurilor'' si ,,Ispita de a exista" .
Cel de-al doilea ar fi marele maestru Arthur Schopenhauer cu lucrarea sa ,,Lumea ca vointa si reprezentare", care reprezinta dupa parerea multora incununarea pesimismului; din lucrarea aceasta ar fi cateva citate care merita mentionate: ,,Viata este o afacere al carei castig nu acopera cheltuielile" si ,,Traiul si chinul zilei, necontenitele suparari ale momentului, dorinta si temerea repetate, neplacerile ceasului de fata, jucandu-ne din intamplare cateva renghiuri, sunt scene de comedie. Dar dorintele nesaturate, sperantele sfaramate fara mile de catre destin, greselile vietii intregi, suferinta incheiata prin moarte, sunt o tragedie".

Ai dreptate să menţionezi aceste două mari personalitaţi, însă viaţa nu este doar în tonul ,,amăgirilor,, şi a ,,sofismelor amărăciunii,, -specifice marelui si amarului Cioran- sau sub semnul ,,egoismului ca sâmbure a răutăţii în lume,, după cum preciza Schopenhauer, redat in versuri eminesciene de genul ,,Te-or întrece tăntălăii/ Chiar de-ai fii cu stea în frunte,,-,,Glossa,,-
,,Mâna care-au ţinut sceptrul universului şi gânduri ce-au cuprins tot universul
Încap bine-n patru scânduri...,,-,,Scrisoarea I,,!
Viaţa, scopul vieţii este de a trăii fericirea ,,pe culmile disperarii,, dincolo de ,,speranţele sfărmate fără milă de destin,,... scopul vieţii... poate ar fi realizat dacă am urma ,,aurita calea de mijloc,,, dacă ne-am găsii echilibrul spiritual, contopind optimismul si pesimismul fiinţei noastre îmtr-o nouă stare existenţială, învăţând şi trăind Iubirea de Oameni si de tot ceea ce miscă în ,,universul,, mai mult sau mai puţin cunoscut de noi!! Atunci suferinţa nu ar mai da tragism vietii!! E o lume plină cu ,,victime şi călăi,,cum observa Balzac acum 200 de ani, cu oamenii buni-unii ar zice sfinţi prin suferinţă-şi cu oameni puternici care abuzează de putere-unii le-ar zice demoni-care aduc suferinţă prin viaţa ecoistă, aparent socială, pe care o duc...

Aparentul mare pesimist al literelor Albert Camus, sustinea ca, este în fond, în toată proza existenţialistă un optimist, care aduce elogiu vieţii, trăind sub semnul soarelui, al luminii, al încrederii...
Adolescenţilor le recomand romanul ,,Ciuma,, dacă vor să descopere sensul-scopul existenţei umane, tinerilor filosofi ca tine, le recomand ,,Mitul lui Sisif,, interpretat pe de o parte de Camus, pe de altă parte de marele cugetător român Octavian Paler-in volumul ,,Scrisori imaginare,,

Sunt de acord si cu raspunsul de pe forum al lui Steianu: ,,trebuie să fii împăcat cu tine însuţi...,,

Deci sincer domana profesoara jos palaria si tot respectul care vi se cuvine...ce sa mai zic...fara cuvinte.
PS nu vreau sa ma laud dar am citit o carte scrisa de Albert Camus in care era si ,,Mitul lui Sisif"

Te felicit, tinere filosof! Îţi meriţi pe deplin numele de user: Diogene!
Continuă să te autoeduci şi vei avea respectul celor care îşi merită cu adevărat numele de Oameni! Respectul meu l-ai câştigat deja!!

Multumesc doamna profesoara .
Si sper sa am norocul sa intalnesc cat mai multi oameni adevarati.

Sper să ai acest noroc, sper nu atât în noroc, cât în capacitatea ta de a discerne, filosofic, existenţialist, înţelept atunci când îţi vei alege prietenii şi cercul de oameni în care te vei învârti ca adult!
Te rog să-mi dai nişte sugestii despre cărti care crezi că ar prinde bine ca lectură pentru cercul nostru de lectură de miercuri ,,Pagini din carte, pagini de viaţă...,, Îl coordonez de dragul adolescenţilor şi mi-ar prinde bine nişte sugestii din partea unor tineri cu exerciţiu de lectură şi plăcere de a citi!
S-ar putea să-ţi placa F.Kafka, J.LBorges, D. Buzzati,, G.Garcia Marquez si Stefan Bănulescu si marele Octavian Paler s.a.
Astept orice fel de sugestie, din partea ta sau a colegilor tăi, însă prefer să vă argumentaţi răspunsul.
Scopul vieţii în şcoală este în ceea ce mă priveste să dezvoltăm dorinţa voastră de a învăta, de a privii lumea si ca ,,joc secund mai pur,, cum spunea poetul I.Barbu, prin lectură.

Imi poti da, probabil, si titluri de opere, care au ca temă viaţa şi scopul ei!

Mulţumesc, Diogene!

Totul este durere, totul este efemer...